Se afișează postările cu eticheta Esti special. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Esti special. Afișați toate postările

marți, 24 martie 2015

Esența energetică a Sinelui tău Spiritual

Dorinţa de adevăr şi cunoaştere este primul pas pe drumul spre înţelepciune şi iluminare.
În timp ce-ţi descoperi adevărul şi devii conştient de cunoaşterea aflată în el, începi să păşeşti pe cărarea care te conduce la înţelegerea adevăratei tale naturi spirituale. Pe măsură ce continui drumul, înţelepciunea ta spirituală se adânceşte prin lumina înţelegerii şi recunoşti spiritul ca fiind energia nemuritoare, eternă, care eşti tu însuţi.
Atunci când începi să-ţi înţelegi natura spirituală, începi în acelaşi timp să înţelegi cum se exprimă şi se manifestă energia sufletului în timpul reîncarnării tale fizice. Pe măsură ce începi să recunoşti energiile sufletului tău, începi să te înţelegi pe tine însuţi şi experienţele pe care le trăieşti. Îţi dai seama cum au fost create, manifestate şi exprimate pe diversele nivele de energie fizică şi spirituală.
Energia este, a fost şi va fi. Tot ce există se compune din vibraţii de energie, care se manifestă sub diverse forme şi expresii. Tu însuţi eşti energie spirituală încorporată în formă fizică. În cadrul esenţei tale energetice sunt straturi şi nivele de energie şi de conştienţă. Eul tău interior este o vibraţie energetică de credinţe şi simţăminte. Eul tău superior este vibraţia de energie a adevărului şi cunoaşterii.
Sufletul este o vibraţie de energie pură de conştienţă şi iluminare care se exprimă pe el însuşi în şi prin energiile eului tău interior şi a Eului tău Superior şi se manifestă pe sine prin trăirile tale.
Fiecare vibraţie de energie are proprietăţile şi trăsăturile sale specifice.
Pe măsură ce îţi schimbi nivelul de vibraţie al energiei, devii conştient şi intri în rezonanţă cu acea vibraţie specifică de energie şi îi înţelegi proprietăţile şi caracteristicile. Ridicarea nivelului de conştienţă peste cel al energiilor fizice îţi permite să te acordezi cu nivelele înalte de energie şi să ai acces la adevărul şi cunoaşterea ta interioară. Pe măsură ce te ridici la şi prin vibraţiile din ce în ce mai înalte ale sufletului tău, capeţi adevărata înţelegere a sufletului şi a naturii trăirilor tale.

Piramida ta de putere
Tu te exprimi pe tine prin intermediul naturii tale unice şi individuale şi trăieşti un nivel diferit de conştienţă pentru fiecare vibraţie de energie. Fiecare nivel energetic formează baza şi cadrul de manifestare pentru energiile de ordin mai înalt de conştienţă.
Deoarece tu eşti energie spirituală, ai puterea să influenţezi, să emiţi şi să transformi energia. Credinţele tale sunt la baza modului în care influenţezi şi schimbi energia care creează trăirile tale. Tu transmiţi, schimbi şi direcţionezi energie prin simţămintele şi gândurile tale. Credinţele, gândurile şi simţămintele sunt cele care determină toate experienţele tale, ca şi modul în care se manifestă energia în viața ta. Percepţiile pe care le ai fată de trăirile tale formează realitatea ta fizică şi creează structura conştiinţei tale spirituale.
Simţămintele tale sunt formate de credinţele tale şi se manifestă în expresia trăirilor tale. Gândurile sunt create din simţămintele şi din experienţele avute şi se transformă în adevăr şi cunoaştere.
Adevărul şi cunoaşterea ta se manifestă în înţelegerea pe care o ai în fata experienţelor şi încercărilor prin care treci şi se transformă în înţelepciune şi iluminare. Pe măsură ce-ţi înţelegi simţămintele, gândurile şi experienţele, dobândeşti conştienţă. Adâncindu-te în profunzimea conştienţei tale, îţi vei descoperi esenţa sufletului şi îţi vei înţelege natura spirituală.
Energia se dezvoltă din sine sub formă de piramidă, crescând şi expandându-se în forţă. Deoarece şi tu eşti tot energie, dezvoltarea ta are loc tot sub formă piramidală prin energiile eului tău interior, ale Eului tău Superior şi ale sufletului tău.
Începi cu eul interior, în strâns contact cu simţămintele tale. Atunci când eşti în strânsă legătură cu ele şi îţi înţelegi reacţiile faţă de experienţele trăite, devii conştient de adevărul tău interior. Pe măsură ce îţi accepţi adevărul interior, cunoaşterea ţi se lărgeşte şi capeţi conştienţă.
Pe măsură ce continui să-ţi ridici frecventa vibraţiilor energetice la un nivel mai înalt de conştienţă, intri în rezonanţă cu Eul tău superior . Prin vibraţiile de energie ale Eului tău Superior şi ale conştienţei tale lărgite, îţi măreşti puterea de a dobândi cunoaştere spirituală ca urmare a experienţelor prin care treci, ceea ce expandează şi mai mult conştienta sufletului tău. Conştienta îţi este apoi filtrată de către simţămintele, gândurile şi cunoaşterea ta şi este înţeleasă la fiecare nivel de energie.
Pe măsură ce conştienta continuă să ţi se adâncească şi să se expandeze, simţi energiile ca pe un proces natural şi în continuă mişcare care se ridică în spirală la nivele din ce în ce mai înalte de conştienţă, în acelaşi ritm şi în deplină armonie cu procesul de adâncire a înţelegerii. Pe măsură ce îţi ridici nivelul de conştienţă pentru a înţelege vibraţia energiei sufletului tău, capeţi conştienţă spirituală. Această conştienţă ridicată îţi permite să pătrunzi dincolo de aspectele fizice şi de aparenta expresie a simţămintelor, gândurilor şi trăirilor tale cu o totală înţelepciune a înţelegerii, care este iluminarea. Acest lucru reprezintă piramida puterii tale.
Vibraţia energetică a eului tău interior, a Eului tău Superior şi sufletului tău sunt tot atâtea trepte către adevăr, conducându-te din ce în ce mai sus spre iluminare.
Aceste trepte formează baza de plecare şi îţi oferă cadrul şi mijloacele de a dobândi cunoaşterea şi de a-ţi ridica propria conştienţă la nivele din ce în ce mai înalte pe durata reîncarnării tale fizice.
Aceste trepte de conştienţă sunt în armonie cu un nivel de energie încă mai înalt, care îţi omogenizează cunoaşterea, formând o unitate de înţelegere.

Pentru asistenta si consiliere psihospirituala personalizata sau psihoterapie individuala va invit cu drag sa accesati linkul urmator:
http://amemona.blogspot.ro/p/sedinte.html
Monica Ionescu,
Educatoare in dezvoltare spirituala,
Psihoterapeut si consilier psihospiritual.

duminică, 12 octombrie 2014

Esti special (Pancinello)



Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat. 


De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.

Tot stelute primeau si cei talentati unii; puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!! Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

- Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.
- Este clar ca nu e bun de nimic!

Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.
In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

- Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!

Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

- Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.
- Pe Eli?
- Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.
- Dar de ce?
- Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
- Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.

Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

- Dar nu este drept!, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:

- Eu aici nu raman!, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
- Pancinello, tu esti?, se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!

Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

- Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.
- Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…
- Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!
- Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!
- Chiar nu-ti pasa?
- Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!

Pancinello incepu sa rada:

- Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?

Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:

- Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!

Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

- In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.
- Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.
- Stiu, mi-a povestit despre tine.
- De ea de ce nu se prind etichetele?
- Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!
- Cum adica?
- Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?
- Pai, nu prea…
- Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:

- Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!

Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: “Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”

Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…

de Max Lucado


http://amemona.blogspot.ro/p/sedinte.html
Monica Ionescu,
Educatoare in dezvoltare spirituala, 
Terapeut si consilier psihospiritual.