miercuri, 22 octombrie 2014

Copacul Vietii


Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. 
Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva: "Mi-e dor de tine!"
Vorbeste cu Dumnezeu. 
Redevino copilul de altadata.
Sari coarda. 
Uita cuvantul ranchiuna. 
Spune DA.
Tine-ti promisiunile. 
Razi! 
Cere ajutor. 
Schimba-ti pieptanatura.
Alearga. 
Canta. 
Aminteste-ti de o aniversare. 
Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. 
Gandeste! 
Iesi pentru a te distra. 
Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. 
Fa cuiva o favoare. 
Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. 
Inchide televizorul si vorbeste. 
Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. 
Iarta! 
Multumeste-I lui Dumnezeu pentru Soare.
Arata-ti deschis fericirea. 
Fa un cadou.
Accepta un compliment. 
Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui "Nu pot!" timp de o zi. 
Traieste-ti clipa! 
Continua o traditie a familiei. 
Incepe o alta zi. 
Astazi nu iti face griji! 
Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. 
Mangaie un copil care sufera. 
Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. 
Imagineaza-ti valurile marii. 
Joaca-te cu jucaria ta preferata. 
Da-ti voie sa fii simpatic. 
Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. 
Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. 
Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada. Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz. 
Cumpara-ti o ciocolata. Imparte-o cu un pofticios. 
Fii iar curios. 
Gaseste un lucru nou, ceva frumos, ceva interesant.
Da-te in leagan. 
Citeste o poveste. Povesteste-o unui copil. 
Scrie o poezie. Daruieste-o jumatatii tale. 
Stai drept. 
Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii, in inima si sufletul cuiva!

http://amemona.blogspot.ro/p/sedinte.html
Monica Ionescu,
Educatoare in dezvoltare spirituala, 
Terapeut si consilier psihospiritual.

duminică, 12 octombrie 2014

Esti special (Pancinello)



Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat. 


De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.

Tot stelute primeau si cei talentati unii; puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!! Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

- Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.
- Este clar ca nu e bun de nimic!

Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.
In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

- Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!

Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

- Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.
- Pe Eli?
- Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.
- Dar de ce?
- Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
- Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.

Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

- Dar nu este drept!, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:

- Eu aici nu raman!, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
- Pancinello, tu esti?, se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!

Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

- Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.
- Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…
- Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!
- Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!
- Chiar nu-ti pasa?
- Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!

Pancinello incepu sa rada:

- Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?

Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:

- Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!

Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

- In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.
- Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.
- Stiu, mi-a povestit despre tine.
- De ea de ce nu se prind etichetele?
- Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!
- Cum adica?
- Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?
- Pai, nu prea…
- Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:

- Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!

Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: “Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”

Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…

de Max Lucado


http://amemona.blogspot.ro/p/sedinte.html
Monica Ionescu,
Educatoare in dezvoltare spirituala, 
Terapeut si consilier psihospiritual.


marți, 7 octombrie 2014

Cele trei porti ale intelepciunii


Un rege avea ca singur fiu un tânar print curajos, generos si inteligent. Pentru a-si desavârsi invatatura vietii, l-a trimis la un batrân intelept.

- Lamureste-ma asupra drumului in viata, i-a cerut printul.

- Cuvintele mele se vor sterge ca urmele pasilor tai pe nisip, i-a raspuns inteleptul. Iti dau totusi citeva indicatii. In drumul tau vei gasi trei porti. Citeste cu atentie indicatiile inscrise pe fiecare din ele. Vei simti o nevoie irezistibila care te va motiva sa le urmezi. Nu incerca sa le ocolesti pentru ca vei fi condamnat sa retraiesti ceea ce ai cautat mereu sa eviti. Asta e tot ce am avut de spus. Trebuie sa experimentezi totul in inima si in fiinta ta. Du-te, urmeaza-ti calea, drept inainte.

Batrânul intelept a disparut iar printul s-a angajat pe drumul vietii. Curând, s-a aflat in fata primei porti pe care scria :

                            « Schimba lumea »

Aceasta este si intentia mea, gândi printul, desi unele lucruri imi plac in aceasta lume, sunt multe care nu imi convin.
Si a inceput prima sa lupta. Idealul, elanul si vigoarea sa il stimulau sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. Si-a gasit astfel placerea si mândria cuceritorului insa nu si satisfactia sufleteasca. A reusit sa schimbe 
anumite lucruri insa i-au ramas multe altele necorespunzatoare aspiratiilor lui.
Au trecut multi ani de atunci si intr-o buna zi l-a reintâlnit pe batrânul intelept care l-a intrebat :

- Ce ai invatat pe drumul tau ?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce este in puterea mea de ceea ce nu este, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine, i-a raspuns printul.

- Bine, spuse batrânul. Focalizeaza-te si utilizeaza-ti fortele pentru a actiona acolo unde depinde de tine, nu te indârji in ceea ce nu este in puterea ta.

Si batrânul disparu. Putin dupa aceea, printul a ajuns la a doua poarta pe care scria :

                            « Schimba-i pe ceilalti »

Tocmai asta era si intentia mea, gândi printul. Ceilalti sunt uneori sursa de placere, bucurie si satisfactie, dar si de durere, amaraciune si frustrare. Si iata-l lansându-se impotriva a tot ce il deranja sau ii displacea la semenii sai. A incercat sa le schimbe caracterul si sa le 
elimine defectele, sa-i modeleze dupa propriul sau plac. Aceasta a fost a doua sa lupta.
Din nou au trecut anii.
Intr-o buna zi, cind tocmai medita la inutilitatea incercarilor sale de a-i schimba pe ceilalti il intâlneste din nou pe batrânul intelept care il intreba :

- Ce ai invatat pe drumul vietii ?

- Am invatat ca actiunile celorlalti nu sunt cauza bucuriilor sau suferintelor mele, a satisfactiilor sau deceptiilor mele. Ele nu sunt decât ocazia sau revelatorul lor. Sentimentele si emotiile mele se nasc in mine si imi apartin.

- Ai dreptate, spuse batrânul, ceea ce se trezeste in tine atunci când esti in interactiune cu ceilalti, reveleaza ceva despre tine insuti. Fii recunoscator celor in a caror companie vibrezi de bucurie si de placere. Fii insa recunoscator si celor in a caror prezenta simti frustrare sau suferinta, deoarece cu ocazia asta realizezi cât de departe ai ajuns pe drumul propriu si cât ti-a mai ramas de parcurs.

Si batrânul disparu. Putin dupa aceea, printul ajunse la a treia poarta pe care scria :

                             « Schimba-te tu insuti »

Daca eu sunt sursa propriilor mele probleme, chiar asta am sa si fac, isi spuse printul. Si asa a inceput a treia lupta. S-a luptat sa-si modifice caracterul, sa-si corecteze imperfectiunile, sa-si elimine defectele, sa schimbe la el tot ceea ce nu-i placea si ceea ce nu corespundea idealurilor sale.
Dupa multi ani, timp in care printul a realizat mari victorii insa a avut si esecuri, ii iesi din nou in cale batrânul intelept si il intreba :

- Ce ai invatat pe drumul vietii ?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem transforma, le putem ameliora si e foarte bine, insa exista si lucruri care ne rezista si pe care nu reusim sa le schimbam orice am face.

- Foarte bine, zise batrânul.

- Da, insa incep sa ma simt obosit sa ma tot lupt cu toate, cu mine insumi, cu ceilalti, cu lumea intreaga. Oare când se va sfârsi aceasta lupta ? Vreau sa-mi regasesc linistea sufleteasca, sa incetez lupta, sa las lucrurile in voia lor, sa decurga de la sine.

- Tocmai asta este urmatoarea ta invatatura, spuse batrânul. Insa inainte de a merge mai departe intoarce-te si priveste drumul parcurs. 

Si batrânul disparu. Privind inapoi pe drum, printul vazu de departe, pe spatele celei de-a treia porti inscriptia urmatoare :

                            « Accepta-te pe tine insuti »

Printul, uimit de faptul ca nu vazuse aceasta inscriptie in momentul in care a trecut aceasta poarta isi spuse : 

- Lupta incrâncenata ne orbeste !

Si privind in jurul lui, vazu zacând pe pamânt, insirate toate cele pe care le-a refuzat si le-a detestat la el : defecte, umbre, temeri, limite, toti vechii lui demoni. Dintr-o data isi schimba atitudinea si se apuca sa le recunoasca, sa le accepte si chiar sa le iubeasca. A invatat sa se iubeasca pe el insusi, sa se aprecieze, sa se stimeze si sa nu se mai compare, sa nu se mai judece si nici sa se blameze.
Intr-o buna zi il intâlneste iar pe batrânul intelept care il intreba :

- Ce ai invatat pe drumul vietii ?

- Am invatat ca atunci când ma detest si refuz o parte din mine, ma condamn singur la tortura, nu sunt niciodata in armonie, in pace cu mine insumi. Am invatat sa ma accept asa cum sunt, in totalitate si in mod neconditionat.

- Bine, zise batrânul, asta e prima intelepciune. Acum poti sa te intorci la poarta a doua.

Abia trecut de poarta a treia in sens invers, printul vazu de departe inscriptia de pe spatele portii a doua :

                              « Accepta-i pe ceilalti »

Privind in jurul sau, printul recunoscu persoanele pe care le-a intâlnit in toata viata sa. Atât cele pe care le-a iubit dar si cele pe care le-a detestat. Cele pe care le-a admirat si sustinut dar si cele pe care le-a combatut. Insa, spre marea sa surpriza, acum se simtea total linistit fata de imperfectiunile si defectele oamenilor care altadata il enervau, il scoteau din minti. 
Il intâlni din nou pe batrânul intelept.

- Ce ai invatat pe drumul vietii ? , il intreba batrânul

- Am invatat ca de când sunt in pace cu mine insumi, nu mai am nimic contra celorlalti, nu ma mai tem de nimic. Am invatat sa-i accept si chiar sa-i iubesc pe ceilalti in totalitate si in mod neconditionat.

- Foarte bine, raspunse batrânul. Asta-i a doua intelepciune. Acum poti sa te intorci spre prima poarta.

Odata ce a trecut pe poarta a doua, printul vazu de departe inscriptia de pe spatele primei porti : 

                                     « Accepta lumea »

Ciudat !, zise printul. Ciudat ca n-am vazut inscriptia asta atunci când am trecut de prima poarta.

Privi in jurul lui si vazu cu alti ochi lumea intreaga pe care incercase din rasputeri sa o cucereasca, sa o transforme, sa o schimbe pe placul lui. Deodata se simti frapat de stralucirea, de frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor, exact asa cum sunt. Aceasta era totusi aceeasi lume ca cea dinainte. Ce s-a schimbat oare : lumea sau doar privirea sa ?

Intr-o buna zi il intâlneste iar pe batrân care il intreba :

- Ce ai invatat pe drumul vietii ?

- Am invatat ca lumea este oglinda propriului meu suflet. Sufletul meu nu vede lumea ci se vede pe el insusi prin prisma lumii. Când sufletul meu e fericit si vesel, lumea ii apare frumoasa, minunata ; când el e trist si abatut, lumea ii apare mizerabila. Lumea nu e nici trista, nici vesela. Lumea este, lumea exista. Asta-i tot. De fapt, am realizat ca nu lumea ma deranja ci ideea pe care mi-o faceam despre lume. Am invatat sa accept lumea asa cum este, fara sa o judec, sa o accept in totalitate si in mod neconditionat.

- Asta-i a treia intelepciune, spuse batrânul. Iata-te in prezent in armonie cu tine insuti, cu ceilalti si cu lumea intreaga.

Un profund sentiment de Pace, Seninatate si Implinire il invada pe print. Linistea totala si calmul interior l-au invaluit. Un zâmbet tandru ii aparu pe buze.

- Acum esti pregatit sa treci ultimul prag, spuse batrânul. Pasajul de la Linistea plenitudinii spre Plenitudinea linistii.

Si batrânul intelept disparu definitiv.

Povestire scrisa de Charles Brulhart - decembrie 1995

“ Dacă vrei să trezeşti întreaga umanitate, atunci trezeşte-te tu pe de-a-ntregul; dacă vrei să elimini suferinţa din lume, atunci elimina tot ce este întunecat şi negativ din tine. Cu adevărat, cel mai mare dar pe care îl ai de oferit este propria ta transformare! “ - Lao Tzu


http://amemona.blogspot.ro/p/sedinte.html
Monica Ionescu,
Educatoare in dezvoltare spirituala, 
Terapeut si consilier psihospiritual.


vineri, 3 octombrie 2014

Nivelele Constiintei


In cartea sa “Putere vs. Forta”, David R. Hawkins creeaza o ierarhie a nivelelor constiintei umane. Este un model tare interesant. Daca citesti cartea e de asemenea destul de usor sa-ti dai seama unde te situezi in aceasta ierarhie pe baza situatiei in care se afla viata ta acum.
De la scazut la ridicat, nivelele constiintei sunt: rusinea, vina, apatia, durerea, frica, dorinta, mânia, mândria, curajul, neutralitatea, bunavointa, acceptarea, ratiunea, iubirea, bucuria, pacea, iluminarea.
Desi putem atinge pentru scurt timp anumite nivele, de obicei este un nivel care defineste starea noastra “normala”. Daca citesti acest blog, sansele sunt sa fii cel putin la nivelul curajului pentru ca daca ai fi la un nivel mai scazut, probabil ca nu ai avea nici un interes constient in legatura cu dezvoltarea proprie.
Am sa descriu aceste nivele in ordine, insistand mai mult pe cele dintre curaj si ratiune, de vreme ce astea sunt nivelele unde e cel mai probabil sa stai. Etichetele sunt ale lui Hawkins. Descrierile fiecarui nivel sunt bazate pe descrierile lui Hawkins dar amestecate cu propriile ganduri. Hawkins defineste aceasta scala ca fiind logaritmica, asadar sunt din ce in ce mai putine persoane la nivelele superioare decat la cele inferioare. O crestere de la un nivel la altul are ca rezultat o schimbare enorma in viata ta.

Rusinea – Doar un pas deasupra mortii, Probabil ca te gandesti la sinucidere la nivelul acesta. Ori asta, ori esti un criminal in serie. Gandeste-te la nivelul asta ca la ura directionata catre propria persoana.

Vinovatia – Un pas deasupra rusinii, dar e inca posibil sa te gandesti la sinucidere. Te gandesti la tine ca la un pacatos, incapabil sa-ti ierti pacatele trecutului.
Apatia – Te simti fara speranta, o victima. Starea de neajutorare invatata. Multi din oamenii strazii sunt blocati aici.
Durerea – O stare de tristete perpetua, sentimente de pierdere. E posibil sa ajungi aici dupa ce pierzi pe cineva drag. Depresie. Nivelul e mai ridicat decat apatia de vreme ce incepi sa scapi de amorteala.
Frica – A vedea lumea ca un loc periculos si nesigur (paranoia). De obicei vei avea nevoie de ajutor ca sa treci peste nivelul acesta sau vei ramane blocat pentru mult timp, cum ar fi de exemplu o relatie abuziva.
Dorinta – A nu se confunda cu fixarea si atingerea telurilor, acesta este nivelul dependentei, al “setei” si al poftei – de bani, aprobare, putere, faima, etc. Consumism. Materialism. Acesta este nivelul fumatului, al bautului si al drogurilor.
Mânia – Nivelul frustarii, adesea datorita faptului ca nu iti sunt indeplinite dorintele. Acest nivel te poate determina sa actionezi la nivele mai inalte sau te poate tine blocat in ura. In relatiile abuzive cel mai ades vei vedea o persoana in “mânie” combinata cu o persoana in “frica”.
Mândria – Primul nivel in care incepi sa te simti bine, dar e un sentiment fals. Depinde de circumstante externe (bani, prestigiu, etc) deci este vulnerabil. Mandria poate duce la nationalism, rasism si razboaie religioase. Gandeste-te la nazisti. Un nivel de negare irationala si de aparare. Fundamentalismul religios este de asemenea blocat la nivelul acesta. Te identifici cu propriile credinte. Devii atat de atasat de ceea ce crezi incat vezi un atac asupra a ceea ce crezi ca pe un atac impotriva propriei persoane.
Curajul – Primul nivel al adevaratei puteri. Aici este nivelul unde incepi sa vezi viata ca pe ceva provocator si excitant in loc sa o vezi ca pe ceva coplesitor. Incepi sa ai un vag interes pentru dezvoltarea personala, desi la nivelul acesta probabil ca ai eticheta acest interes drept creare de aptitudini, avansare in cariera, educatie, etc. Incepi sa iti vezi viitorul ca pe o imbunatatire a trecutului in loc sa-l vezi ca pe o continuare al aceluiasi nivel.
Neutralitatea – Acest nivel este descris de fraza “traieste si lasa si pe alti sa traiasca” Este flexibil, relaxat si neatasat. Indiferent ce o sa se intample o sa mergi cu valul. Nu trebuie sa dovedesti nimic. Te simti in siguranta si te intelegi bine cu celelalte persoane. Foarte multe persoane care lucreaza pe cont propriu sunt la acest nivel. Un nivel foarte confortabil. Nivelul complacerii si al lenei. Iti asiguri traiul dar nu te straduiesti prea tare.
Bunavointa – Acum ca esti in siguranta si stai confortabil, incepi sa-ti folosesti energia mai eficient. Doar sa te descurci nu mai e destul. Incepe sa-ti pese in a-ti faci treaba bine – poate chiar pe cat de bine poti. Te gandesti la gestiunea timpului, la productivitate si la a te organiza, lucruri care nu erau chiar atat de importante pentru tine la nivelul neutralitatii. Gandeste-te la nivelul acesta ca la dezvoltarea vointei si a autodisciplinei. Aceste persoane sunt “soldatii” societatii; ei fac lucrurile bine si nu se plang prea mult. Daca esti la scoala, atunci esti deja un elev foarte bunl Iti iei studiile in serios si depui destul timp pentru a face o treaba buna. Acesta este punctul in care constiinta incepe sa fie mai organizata si mai disciplinata.
Acceptarea – Acum are loc un transfer puternic, si iti dai seama de posibilitatile oferite de traiul proactiv. La nivelul acceptarii ai devenit competent, si acum vrei sa-ti folosesti bine abilitatile. Acesta este nivelul la care iti fixezi si atingi teluri. Nu-mi place eticheta de “acceptare” pe care Hawkins o foloseste aici, dar de fapt inseamna ca incepi sa accepti responsabilitatea pentru rolul pe care il ai in lume. Daca ceva este in neregula cu viata ta (cariera, sanatatea, relatia) iti definesti rezolvarea dorita si schimbi starea. Incepi sa vezi mult mai clar imaginea de ansamblu a vietii tale. Acesta este nivelul care determina multe persoane sa-si schimbe cariera, sa deschida o afacere sau sa-si schimbe dieta.
Ratiunea – La nivelul acesta transcenzi aspectele emotionale ale nivelelor inferioare si incepi sa gandesti clar si rational. Hawkins defineste nivelul acesta ca nivelul medicinei si al stiintei. Cum vad eu lucrurile, cand ai ajuns la nivelul acesta, devii capabil sa-ti folosesti abilitatea de a rationa la maxim. Acum ai disciplina si proactivitatea sa exploatezi la maxim aptitudinile tale naturale. Ai ajuns in punctul in care spui, “Oau! Pot sa fac toate lucrurile astea, si stiu ca trebuie sa la folosesc bine. Deci cum imi pot folosi cel mai bine talentele?” Te uiti la lumea din jurul tau si incepi sa faci contributii insemnate. La un nivel inalt, acesta este nivelul lui Einstein si Freud. E probabil clar ca marea majoritate a oamenilor nu ajung la nivelul acesta niciodata.
Iubirea – Nu-mi place eticheta de “iubire” a lui Hawkins pentru ca nu este sentimentul iubirii. Este vorba de iubirea neconditionata, o intelegere permanenta a conexiunii cu tot ce exista. Gandeste-te la compasiune. La nivelul ratiunii traiesti in serviciul capului tau. Dar eventual ajungi la un punct terminus unde cazi in capcana de a intelectualiza in exces. Vezi ca ai nevoie de un context mai larg decat a gandi de dragul gandirii. La nivelul iubirii, iti pui acum capul si celelalte talente ale tale in slujba inimii tale (nu sentimente tale, ci simtul tau de bine si rau – constiinta ta). Vad nivelul acesta ca pe nivelul trezirii la adevaratul tau scop. Motivele tale la nivelul acesta sunt pure si necorupte de dorintele egoului. Acesta este nivelul unei vieti intregi in slujba umanitatii. Gandeste-te la Gandhi, Maica Tereza, Dr. Albert Schweitzer. La nivelul acesta incepi de asemenea sa fii ghidat de o forta mai mare decat tine. Este sentimentul renuntarii, al detasarii. Intuitia ta devine extrem de puternica. Hawkins sustine ca acest nivel este atins in timpul vietii lor de 1 din 250 de persoane.
Bucuria – O stare de bucurie universala, de neclintit. Eckhart Tolle descrie starea aceasta in “Puterea prezentului”. Este nivelul atins de sfinti si de invatatorii spirituali avansati. Doar a fi in jurul persoanelor de la acest nivel te face sa te simti incredibil. La nivelul acesta viata este ghidata complet de sincronism si intuitie. Nu mai este nevoie sa-ti fixezi teluri si sa-ti faci planuri detaliate – expansiunea propriei constiinte iti permite sa operezi la un nivel mult mai inalt. O experienta in care treci razant pe langa moarte te poate transporta temporar la nivelul acesta.
Pacea – Transcendenta totala. Hawkins sustine ca acest nivel este atins de una in 10 milioane de persoane.
Iluminarea – Cel mai inalt nivel al constiintei umane, unde umanitatea se amesteca cu divinitatea. Extrem de rar. Nivelul lui Iisus, Krishna, Buddha. Chiar si numai a te gandi la persoane de la nivelul acesta iti poate ridica constiinta.

Cred ca o sa gasiti modelul acesta vrednic de reflectare. Nu numai oamenii dar si obiectele, evenimentele, si societati intregi pot fi clasificate la aceste nivele. In propria viata vei vedea ca anumite aspecte din viata ta sunt la nivele diferite, dar ar trebui sa fii capabil sa-ti identifici nivelul tau general. Poate ca esti la nivelul neutralitatii per total dar inca mai esti dependent de fumat (nivelul dorintei). Cu cat vor fi nivele mai scazute in tine cu atat ele te vor trage inapoi si te vor retine. Dar de asemenea vei gasi si nivele mai inalte in viata ta. Poate ca esti la nivelul acceptarii si citesti o carte de la nivelul ratiunii si te simti cu adevarat inspirat. Gandeste-te la cele mai puternice influente din viata ta cum. Care iti ridica constiinta? Care ti-o coboara?


Una din modalitatile in care iti poti da seama de starea “naturala” in care te afli e sa te gandesti cum reactionezi cand esti sub presiune. Daca strangi o portocala vei obtine suc de portocale pentru ca asta e ce e inauntru. Ce iese cand esti strans de evenimente externe? Devii paranoid si te inchizi (frica)? Incepi sa strigi la oameni (mânie)? Intri in aparare (mândrie)? 

Totul din mediul tau va avea un efect asupra nivelului de constiinta. TV-ul. Filmele. Cartile. Website-urile de pe Internet. Oamenii. Locurile. Obiectele. Mancarea. Daca esti la nivelul ratiunii a te uita la stirile de la TV (care sunt predominant la nivelul fricii si al dorintei) iti va face sa coboare temporar constiinta. Daca esti la nivelul de vinovatie, stirile TV de fapt iti vor ridica nivelul.

Trecerea de la un nivel la urmatorul necesita o cantitate enorma de energie. Fara un efort constient sau fara ajutorul altor persoane, cel mai probabil vei ramane la nivelul la care esti pana apare o forta externa in viata ta.

Sesizati progresia naturala a nivelelor si considerati ce se intampla cand incerci sa scurtezi procesul. Daca incerci sa atingi nivelul ratiunii inainte sa stapanesti autodisciplina (bunavointa) si fixarea de tinte (acceptarea), vei fi prea dezorganizat si prea defocalizat ca sa iti poti folosi mintea la maxim. Daca incerci sa te impingi la nivelul iubirii inainte sa stapanesti nivelul ratiunii vei suferi de credulitate si e posibil sa ajungi intr-un cult.
Sa urci chiar si un singur nivel poate fi extrem de dificil; marea majoritate a oamenilor nu reusesc sa faca asta intr-o viata intreaga. O schimbare de doar un nivel poate sa schimbe totul in viata ta. De aceea este putin probabil ca persoanele sub nivelul curajului sa progreseze fara ajutor extern. Curajul este necesar ca sa lucrezi constient; se reduce la a-ti pune realitatea la bataie intr-un pariu pentru sansa de a deveni mult mai constient, mai pregatit. Dar cand ajungi la acel urmator nivel, iti dai seama clar ca a fost un pariu bun. De exemplu, cand ajungi la nivelul curajului, toate fricile tale vechi si falsa mandrie iti vor parea caraghioase acum. Cand ajungi la nivelul acceptarii (fixarii si atingerii de tinte), te vei uita inapoi la nivelul de bunavointa si te vei vedea ca un soarece intr-o roata – erai un alergator bun, dar nu alesesei o directie.

Cred ca cel mai important lucru pe care noi ca fiinte umane il putem face este sa ne ridicam nivelul individual al constiintei. Cand facem aceasta, noi raspandim nivele mai ridicate de constiinta celor din jurul nostru. Imagineaza-ti ce lume incredibila ar fi daca am reusi sa aducem pe toata lumea la nivelul de acceptare. Conform lui Hawkins 85% (asta era valabil acum 20 de ani cand a scris cartea; acum eu consider ca e vorba de un procent de 65%) din oamenii de pe Pamant traiesc sub nivelul curajului.


Cand experimentezi temporar nivelele superioare poti vedea unde trebuie sa ajungi in etapa urmatoare. Ai unul din acele momente de claritate in care intelegi ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Dar cand te scufunzi in nivelele inferioare acea amintire devine incetosata.

Trebuie sa continuam sa revenim constient la sursele care ne pot ajuta sa efectuam urmatorul salt. Fiecare pas necesita solutii diferite. De exemplu o carte despre gestiunea timpului ar fi de prea putin ajutor unei persoane ce se afla la nivelul mandriei; ei vor respinge insasi notiunea. Si gestiunea timpului isi piede sensul pentru cineva care e la nivelul pacii. Dar nu poti atinge nivele mai ridicate daca nu le stapanesti pe cele simple mai intai. Iisus a fost un tamplar. Gandhi a fost un avocat. Buddha a fost un print. Toti trebuie sa pornim de undeva.
Priveste aceasta ierarhie cu mintea deschisa si vezi daca-ti ofera idei noi care te pot ajuta sa faci urmatorul salt in viata ta. Nici un nivel nu e mai corect sau mai gresit decat celelalte. Incearca sa nu-ti lasi ego-ul umflat de ideea ca esti la un anumit nivel, decat desigur daca esti momentan la nivelul mandriei.
Iubire, Armonie si Pace iti urez sa ai in suflet si sa fii fericit(a)!

http://amemona.blogspot.ro/p/sedinte.html
Monica Ionescu,
Educatoare in dezvoltare spirituala,
Terapeut si consilier psihospiritual.